M-ai lăsat să cred că ții la mine, poate am greșit
Ți-am zis că te iubesc acum, dar poate m-am grăbit
Vreau să-mi revin, încerc, nu pot să ies din impas
Pun pas cu pas, inspir adânc, lacrimi în urmă las x2.
O zi de toamnă oarecare, 2 copii într-un parc
Așa începe piesa asta, nu vreau decât să mă-mpac
Cu gândul că asta a fost și începutul nostru
Acum stau, privesc în gol, că am greșit ca prostu’
Ți-aduci aminte ce-mi spuneai, că mă iubești, eu n-am uitat
Să știi că te iubesc și eu, dar tu ai plecat
Nu te-ai uitat în spate să vezi ce gol ai lăsat
Și nu te mai interesează, îmi pare rău, sunt ofticat
Mi-ai zis să deschid ochii, să privesc numai în față
Să trec peste tot, nu pot, cred că ai inimă de gheață
Nu îmi dau seama cum îți poate fi atât de ușor
Cum ai putut să îmi frângi aripa, să mă oprești din zbor
Aș vrea să dau timpu-napoi, știu e imposibil
Aș vrea să te mai strâng în brațe, știu pare penibil
Ți-am zis că te iubesc, ai fost cândva lumina mea
Acum întunericul domnește peste inima mea.
M-ai lăsat să cred că ții la mine, poate am greșit
Ți-am zis că te iubesc acum, dar poate m-am grăbit
Vreau să-mi revin, încerc, nu pot să ies din impas
Pun pas cu pas, inspir adânc, lacrimi în urmă las.
Nu mă regăsesc, încerc, e greu, vă rog vreau ajutor
O simplă atingere și m-ai făcut nemuritor
Am simțit că pot să zbor, n-aveam nevoie de nimic
Cu tine mă simțeam mai mare, dar acum sunt foarte mic
Tovarășii îmi zic să te las, te las dar n-am ce face
Sufletu’ tânjește după tine, inima nu tace
Tresar în noapte, în vis te văd acum dar ești departe
Un banal zid de orgoliu între noi ce ne desparte
Sper să te-ntorci, am dat dovadă de naivitate
M-am schimbat îți jur, n-ai vrut să vezi, n-ai vrut să-mi dai dreptate
Amintirea ta o am în piept și e blocată
Nu pot să cred că nu mă mai atrage nicio fată
Alergi prin mintea mea acum și vreau să te opresc
Nervi în stomac, dureri de cap, nu pot să reușesc
Să te-aduc înapoi n-am cum, deja e prea târziu
Deja văd totu-n ceață, e-un coșmar să trăiesc, nu mai știu!
M-ai lăsat să cred că ții la mine, poate am greșit
Ți-am zis că te iubesc acum, dar poate m-am grăbit
Vreau să-mi revin, încerc, nu pot să ies din impas
Pun pas cu pas, inspir adânc, lacrimi în urmă las.
Da, timpu’ trece, știu, nu pot să îl întorc
Nu pot să îi zic stop, nu mai suport, simt că mă sufoc
Înot într-o mare de vise, fără limite oricum
Tu ai plecat, da știu, nu mai suntem pe-același drum
Și vreau să-ți amintești de cum a fost la început
Nu mai pot să vorbesc, și tac, vorbesc prin semne ca un mut
Și mut ușor amintiri acum din subconștient
Mă port ca un nebun, prea mulți mi-au zis că cică-s un dement
Recunosc, te vreau, da ai plecat și nu mai ești
Cum poți după tot ce-a fost acum încă să mai zâmbești?
Nu te-nțeleg, și nu mai vreau, de fapt vreau doar să scap
De amintirea ta acum și ușor încep să sap
Încep să-ngrop gânduri care nu îmi dau pace
Inimii îi zic să tacă, îi poruncesc să mă lase-n pace
Aș prefera să-ți amintești, să nu mă uiți
Ultima strofă, ultimul meu gând, și sper că mă asculți.
M-ai lăsat să cred că ții la mine, poate am greșit
Ți-am zis că te iubesc acum, dar poate m-am grăbit
Vreau să-mi revin, încerc, nu pot să ies din impas
Pun pas cu pas, inspir adânc, lacrimi în urmă las
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și durerea după o despărțire. Naratorul își amintește de momentele frumoase, dar se confruntă cu realitatea că relația s-a terminat și încearcă să depășească această pierdere, deși îi este extrem de greu.