Mă îndrept spre 26 cu aceleași plase-n mână,
Cu aceleași case-n cartier goale și nu de o lună,
E 2020, și nu o spun în glumă,
Ce consumi în 3 zile, tu muncești o săptămână,
Mi-a ajuns în gât amaru’, demult e plin paharu’,
Nici prieteni n-am acasă c-au plecat cu autocarul,
Dacă ăsta mi-este harul, întoarce Doamne zarul,
Să n-ajung în stadiu-n care să-l întorc eu cu parul,
Ne-au mai rămas doar mucii și blugi-n cur din Gucci,
Că figuri în cap avem toți de ne-am înecat păduchii,
Toți albi în fața crucii, negrii toți în vârful bucii,
De la atâta stat, ca statul, noi pe lângă câmpul muncii,
Ne-a părăsit norocu’, nu prea ne găsim locu’,
În bloc nu e căldură, da avem șpriț, asta e focu’,
Împărțim și cojocu’, țigara, chiar și chiștocu’,
Ăștia au furat tot din părți, noi prin cărți vedem sorocu’.
Sensul versurilor
Piesa descrie o realitate dură, marcată de sărăcie, lipsuri și deznădejde. Perspectiva este a unui tânăr care se confruntă cu greutățile vieții, deziluzionat de sistem și de lipsa de oportunități.