Echivoc – De Jos

Tu oare știi cum se vede lumea de jos
Să cazi în gaură, lume, și să realizezi că nime nu te-a scos
Să nu ai pe nimeni, să fii singur
Să fii un nimeni
Și să nu-ți întindă mâna iubirii nimeni.
Să te ridici cu propriile mâini care-ți sunt frânte
Și doar gândirea minții-i cea care poate să te ajute
Să simți pe proprie piele cum e să-ți pierzi părinții
Și totuși, să fii sigur că acuma sunt cu sfinții
Să ai o familie care te trage înapoi
Și deja cufundat, cuprins în atâtea văpăi
Să ai de neprețuit o fată pe care o iubești
Și să știi că nu poți viitoru’ să-l păzești
Să iubești nespus și nu știi cum să faci
Să n-o rănești și totuși să oferi și să o satisfaci
Să bați la uși și să-ți răspundă doar ecou’
Să nu mai scrii că ți s-a terminat stilou’..

Refren[x2]:
Tu oare știi că unii vor să fie unde ești tu
Că poate în locul tău merita să fie altu
Nu te roade când debitezi atâta când minți?
Să fii nevoit să inventezi să nu iasă discuții fierbinți.

Tu nu știi, îți zic eu, tu nu le-ai trăit
Tu nu știi de fapt ce-nseamnă să fii zdrobit
De probleme și parcă ai fi vrut să fi murit
Și singuru tău regret e că ai supraviețuit
Tu nu poți înțelege dacă ai inima legată
De bani, de avere și nu te gândești la răsplată
Tu nu ai simțit că vrei să omori un popor
Să ai inima înnegrită de ură și totodată de clor
Să ai în gând sigur că vei avea o casă
Da’ nu te gândești la vile, ci la peronul din față
Noi nu suntem ca paria toți, nu avem vile
Crede-mă, mă duc la piață da, pentru două kile
Noi nu ne-avem aici ca frații, lumea debitează
Dacă ești căzut, îți zic că frații se îndepărtează
Nimeni nu te-ajută, crede-mă, eu am trăit
Nimeni nu poate să nege ce eu am simțit.

Refren [x2]:
Tu oare știi că unii vor să fie unde ești tu
Că poate în locul tău merita să fie altu
Nu te roade când debitezi atâta când minți?
Să fii nevoit să inventezi să nu iasă discuții fierbinți.