Am un singur gând ce mă frământă,
El tot îmi zice: apucă-te, cântă-i, cântă!
Dar nu știu ce să îi cânt, mai bine îi scriu,
Și deja fac asta, e deja seară târziu.
Și nu pot să pun pariu
Dacă o să-i placă, dacă o să râdă sau nu,
Dar mie frică că poate zice nu.
Și știi și tu
că o plac așa de mult, deși o știu de câteva zile,
Dar din prima zi am simțit că-i o bucată ruptă din mine.
Este piesa aceea rară care ți-am spus cât de mult poate să-mi lipsească,
Dar nu știu dacă ea poate să iubească
Unu ca mine ce diferă de mulțime,
ce face din praf și noroi diamante fine.
Dar eu am nevoie de ea să pot să le șlefuiesc,
Să le dau strălucire, apoi să le colorez, să le pictez
Cu niște flori gri sau chiar negre, închise,
ceva să fiu sigur că o să persiste.
Da, frate, ea e fata mea din vise
Și dacă vrei îți mai explic încă o dată:
Ea e Floarea mea Roșie ÎNSÂNGERATĂ!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele profunde ale naratorului față de o persoană pe care o consideră specială, dar față de care simte incertitudine și teamă de respingere. El o vede ca pe o inspirație și o parte lipsă din el, dar se întreabă dacă ea poate iubi pe cineva ca el.