Un bătrân și o bătrână,
Trec pe-alee-ncetinel.
Ea cu-n trandafir în mână,
Cu o crizantemă el.
Parcă vin dintr-o baladă,
Parcă vin dintr-un colind,
Ea cu părul de zăpadă,
El cu părul de argint.
Parcă vin dintr-o baladă,
Parcă vin dintr-un colind,
Ea cu părul de zăpadă,
El cu părul de argint.
Refren: Două toamne iată-le, iată-le
Într-un dor legate-le
Două sfinte lebede, lebede
Pe o apă repede.
Două toamne iată-le, iată-le
Într-un dor legate-le
Două sfinte lebede, lebede
Pe o apă repede.
Uite banca lor cea veche
Care-i știe fericiți
Dar pe bancă o pereche
Tânără de-ndrăgostiți
Ochii fetei de scânteie
Și-ai băiatului la fel
Și trec iară pe alee
O bunică și-un bunel
Ochii fetei de scânteie
Și-ai băiatului la fel
Și trec iară pe alee
O bunică și-un bunel.
Refren: bis
Sensul versurilor
Piesa descrie un cuplu de bătrâni care se plimbă, simbolizând dragostea de lungă durată și trecerea timpului. Contrastul cu tinerii îndrăgostiți de pe bancă accentuează ciclicitatea vieții și continuitatea iubirii.