Hmm, bah, câte intro-uri dau, mah, frate,
lăsați-mă-n pace, ce dracu’.
Hahaha.
CIUBABUBU.
I. În mintea mea e un câmp de luptă.
Îngerul spune: „Uită! Că-i doar o poză ruptă”.
Dar diavolul învinge și tot el mă convinge
Că focul nu se stinge! Nu mă atinge!
Lasă-mă să-ți spun, sentimente pun,
Se strică, am un suflet bun.
Profită de fiecare clipă,
căci în fiecare paradis există câte o ispită.
Dinamită e inima mea, iar tu ești focul.
Vino-nspre mine și hai să ne-ncercăm norocul.
Ooo, e gata focul.
Unde e?
Sunetul pașilor tăi îmi spune că spre el pășesc
Și reușești să mă aduci la normal.
Credeam în tine! Sună prea banal
Și clar, că nu prea am noroc,
d-aia n-o dau de prea multe ori cu fetele în poc poc poc.
Ref: Nu spune nimic pentru că știu,
Altfel n-am cum să fiu decât într-un sicriu
Și-ți scriu doar ce-a mai rămas.
Spune-mi la revedere că eu o să-ți spun: „Pas”. 2x
II. Dacă pe strofa 1 am zis partea nasoală,
Pe 2 o să zic cum te-am zărit în acea seară.
Eram în scară, îmi aprindeam o țigară,
Era frig, da-n cas’ muream de plictiseală.
Priveam spre geam, spre nicăieri,
Dar te-am văzut, acum râd, parcă a fost ieri (haha).
Yeah, I love you baby, deja e primu’ cui,
La 2 îți jur că o să fiu al nimănui.
Descui ușa, mai la mine unu,
„Iubitule, lasă-l pe mâine, nu face pe nebunu’!”
Dar taci, că e aproape de filtru,
Zâmbești și-mi spui că te-a părăsit iubitu’.
Mintea mea e mașina timpului…
Mintea ta e după mașina tipului (a dracu’ curvă).
Și iar mă-ntorc în timp
Și iar nu pot să te ating.
E frig… mă sting.
Ref: Aș vrea să fie mereu un început,
Încă nu te-am pierdut, încă te caut.
Nu uit, știi, sufletul simte,
Imaginația e bogată chiar dacă ea mă minte! 2x
III. Tu mi-ai dat inspirație, știi,
Calculez, strofa 1 cu 2 deja sunt 3 copii.
Nu-mi vine să cred, îmi ești nevastă,
Ori mașina timpului, ori imaginația mea e proastă.
Și merg mai departe, nu dau în spate,
Avem 3 gemene, la 15 ani sunt sparte.
Sunt niște vagaboante, noi niște drogații,
Atât de false, de la câteva foițe am trecut la foi.
Familia iadului pe un pământ ce se rotește
Și mintea unui drogat care gândește orbește.
Nu se oprește, din altele o dă în altele,
Are doar un pix, o foaie și-și notează faptele.
Ref: Nu spune nimic pentru că știu,
Altfel n-am cum să fiu decât într-un sicriu
Și-ți scriu doar ce-a mai rămas.
Spune-mi la revedere că eu o să-ți spun: „Pas”.
Aș vrea să fie mereu un început,
Încă nu te-am pierdut, încă te caut.
Nu uit, știi, sufletul simte,
Imaginația e bogată chiar dacă ea mă minte!
Imaginația e bogată chiar dacă ea mă minte… ea mă minte… ea mă minte.
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație tumultoasă, marcată de dependență și amintiri idealizate. Naratorul oscilează între realitatea dură și refugiul în imaginație, încercând să recupereze un trecut idealizat, dar distorsionat de consumul de substanțe.