Un creștin s-a-nvrednicit
După cât a fost muncit
Din strânsura sa frumoasă
Să ne-ntindă nouă masă
Și-a dat tot în astă seară
De cerut n-a vrut să ceară
Fără numai o colindă
La colacul prins în grindă
Ține-l, Doamne drept sub soare
Că ne-a dat adăpostire
Ține-l, Doamne încă minte
Pentru firea sa cuminte
Că pe toți ne-a prins în casă
Și-a stat cu noi la masă
Și-a primit cu suflet bun
Vestitorii de Crăciun
În iubire și credință
Cu întreaga lui ființă
Cu întreaga lui avere
Ține-l, Doamne în putere
Sensul versurilor
Colinda exprimă recunoștința față de un creștin darnic care oferă adăpost și masă colindătorilor de Crăciun. Se subliniază importanța credinței, iubirii și generozității în spiritul sărbătorilor.