Când noaptea se lasă pe chipuri
Dragoș se pierde în beat-uri
Poate-i faptul că încă sunt singur
Și mă doare stomacu’ mai tot timpul
Dar asta-s eu, un om simplu
Ascuns în foi mai tot timpu’
Spălat de ploi ars de foi
Da’ ce-aș fi eu dacă n-am fi noi
Da’ dacă n-am fi doi
De unu singur m-aș fi chinuit
Da’, și dacă n-ai fi fost Lună
Probabil Soarele n-ar fi iubit vreodată
Că toate au scopuri
Doar că unele nu sunt atinse
Am încercat să le ating trișând
Da’ și am rămas eu blocat în vise
Mi s-a dat o voce și-o foaie
Mi s-a arătat o față și-o floare ciudată
Dar plânge c-o doare
Fiindcă floarea deja era moartă
Și pleacă, pleacă și-o lasă (yeah)
Blestemând pământul și apa
Norii furtuna bruma și ceața
Descoperise ce crudă e viața
Și floarea, floarea rămase
Uscată, tristă, căzută
Tună, plouă în noapte
Iar stropii se-adună și-o udă
Vântul, vântul o mișcă
Disperat parcă să o trezească
Și dintr-odată ca printr-o minune
Floarea ce părea moartă
Începe să înflorească
Și vede că fața nu mai e
Își alesese o alta mai mare
Plină de viață petale culoare
Ar vrea să o strige dar voce n-are
Și rămâne cu Luna mai vine și Soare
O vizitează stele căzătoare
Și doare, fiindcă fața-i plecată
Și n-o să se întoarcă niciodată
Dar fața plecată simțea că o iubește
Crește, și acuma parcă strălucește
Din când în când fiecare gând de-al ei
E să fie lângă floare neavând ce să facă
Stă plânge mult se consumă
Vrea ca floarea ei să o țină iar în mână
Având alta, tot nu s-a dus și iubirea
S-a schimbat gândirea dar încă fericirea ei
E la mica floare care încă e pe jos
Nu auzi că doare? strigă inima, nu are rost
Să se piardă o iubire
Plus multe amintiri
Hai întoarce-te vino înapoi
Să trăim împreună
Martor e Soarele și Luna
Te iubesc mult zice floarea întruna
Chiar dacă m-ai lăsat suferind
Cu inima rea te vrea înapoi te aștept fata mea
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorința de a reînnoda o relație pierdută. Floarea personifică iubirea rămasă, care, deși neglijată, încă tânjește după persoana iubită, chiar dacă aceasta a mers mai departe.