Dragos Leasa – Obsedatul

Și par foarte calm, ca un chimical
Nu rănesc și nu privesc pe nimeni, momentan.
Stau la colț de stradă camuflat într-un țăran,
Inofensiv, c-o privire serioasă de cetățean.
Au trecut 22 de minute, trec fete multe,
Agitate cu priviri ce ți-ar spune: te-aș fute!
Pe mărunte, nu-mi plac tarfele, ți-am mai spus.
Nu opun rezistență, deci nu au esență.
Calculez și privesc tot de la cap, la coadă,
Nu am cum să greșesc, am experiență-n pradă.
Trece globul, în spate apare timidă o fată,
Albă ca [cenzurat], dulce ca o ciocolată.
Îmbrăcată decent cu o geantă pe umăr,
Niște caiete-n mână, pare că la școală-i bună.
Înnebunesc, și ochii mei injectați,
Însetați, fixați, parcă îmi spun: atacă!
Și pornesc înțepat, o urmăresc și treptat,
Mă mai opresc, mai salut, să nu par inculpat.
A călcat greșit, a intrat în sus sfârșit,
Pe o stradă-ntunecată o așteaptă un sfârșit.
Sunt amețit, drogat, obsedat sexual,
Fixat pe fete virgine, nu prezint individual.
Și cum spuneam…
A venit momentul să atac.
Înnebunesc la cap, mă transform într-un mutant.
Și o lovesc disperat, și o trântesc de asfalt,
A leșinat, și-ncepe să-i curgă sânge din cap.
M-am oprit ușurat, am urinat în copac,
Viața ei s-a-ntunecat, și-a pierdut conștiința instant.
După un timp se trezește, fata mea, lumină!
E legată la mâini și o liniște deplină.
E o plăcere să privești o persoană feminină,
Leșinată, plină de sânge și fără vină.
O privesc în ochi adânc, ea mă privește plângând.
Încearcă să îmi spună să o las în pace.
Încep să râd…
Îmi prepar un joint calm, nu o bag în seamă,
Începe să se zbată, îi dau un pumn și o las lată.
Și fumez și bag, și trag pe nas, toxicoman,
Încep să văd o culoare albăstruie pe tavan.
Iau un cuțit ascuțit, am amețit, ea a amuțit, a amorțit,
Mă întind spre ea ușor s-o prind.
O sărut pe frunte, tremură, nu știe ce-am în minte,
O dezbrac, atât de șocată încât mi se opune.
O dezbrac, o [cenzurat], o calc, plânge-n hohote,
Începe să îmi placă, sigur o să scoată zgomote!
Îmi încep treaba, și mă simt atât de bine,
Ea în brațele mele plângând, simt că-mi aparține.
Mă opresc.
Dintr-o dată vreau mai multă suferință,
Vreau să simtă și durere fizică, nu numai psihică.
O iau ușor și-i retez degetul mic de la picior,
Începe să urle, dar îi bag în gură un prosop.
Și continui relaxat, sângerează-ngrozitor,
O bag în panică, intimidare, n-o omor… încă.
Nu m-am terminat și continui așa,
Câteva zeci de minute, dar mă termin pe ea.
Și mă agit dintr-o dată, o energie ciudată,
O strâng cu mâinile de gât și-o-ntreb: mai vrei o dată?
Mă privește speriată, dă din cap, spune: nu!
Am turbat!
Încep să tremur, am mâncat numai nu.
O iau de păr, și-o lovesc, și-o trântesc, și-o strivesc,
Ea e moartă…
Salut, obsedatul mă numesc.