Strofa 1:
Era atât de frumoasă, atât de retrasă,
Atât de sensibilă, atât de gingașă.
El era vagabond, îi plăcea cocaina,
Îi plăceau nopțile cu vagabonții și bila.
Cluburi, alcool, scandaluri, brigăzi,
Îi plăceau anturajele, învățase din străzi.
Îi lipseau multe în suflet, și-l doare,
Știa că ce nu-l omoară, îl face mai tare!
O-ntâlnește pe ea, cu chip de prințesă,
Zâmbet curat, inocență.
Voia s-o cunoască, dar nu-și permitea
Să atace, risca… și dac-o pierdea?!
Nu voia să o piardă, părea că-l plăcea,
Auzise de la… și nu prea credea.
Mai așteaptă o zi, planu’-l făcu,
Misiune îndeplinită în primul sărut: :3
După prea mult timp, era fericit,
Pentru prima dată, îndrăgostit.
Nu mai iubise, trecea bariere,
Nu știa că nu există iubire fără durere.
Erau diferiți, dar împreună,
Păreau c-o să-i vezi peste ani tot de mână.
Părea că-l iubea, avea o imagine
De înger cu aripi, pierdea foc cu coarne.
Și merge-nainte, dădea la o parte
Prieteni, tovarăși, lasă tot în spate.
Găsește în el latura bună,
Nu știa cum sta treaba, nu știa să îi spună.
Nu știa cum să-i spună cuvinte ce simte,
Scuipa, dacă-i spuneai că-l minte.
Dar timpul trecea, el mai mult o iubea,
Întrebare e „oare și ea?” sau mintea?
Strofa 2:
Și într-o zi…
Îi sună telefonul, îl scoate relaxată,
Se uită la mesaj, se-ntoarce speriată.
Poți să crezi?! E un alt băiat
Care-o-ntreabă „iubita, deja m-ai uitat?”.
Ea era speriată, el a reacționat,
A urlat, a strigat, a plâns
Și e băiat…
A plecat, să se liniștească undeva,
Nu voia s-o lovească,
Era nervos și risca.
Deja nu mai avea încredere în ea,
Începuse se lege ce-i spunea lumea.
Au trecut zilele, nu s-au văzut,
Au trecut nopțile, niciun sărut!
După un timp s-au împăcat,
Erau împreună, dar ceva s-a schimbat.
S-au îndepărtat, puțin câte puțin,
Se iubeau la fel de mult,
Dar era plin de venin…
În adâncul sufletului
Simțea c-o s-o facă din nou,
Că fata era înarmată cu oca oceanului,
Parul cu raze de soare, buze seducătoare
Și el îi greșea, fiindc-o mintea,
Chema cartierul, și vagabonția,
Nu se putea rupe de drogul de stradă,
Era singur, ea era prea distantă.
Plus că relația lor nu mergea,
La fel ca-nainte ceva se-ntâmpla,
În zâmbetul ei ceva se schimba,
Din vina lui se-ntuneca.
Se țineam de mână strâns,
Nu-și dădeau drumul…
Voiau să fie 2, nu unul și unul.
Într-un final, începe să meargă
? #? #? # veneau, și părea că nu pleacă 🙂
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație tumultoasă între două persoane diferite, marcată de iubire, neîncredere și dependențe. În ciuda eforturilor de a rămâne împreună, relația se deteriorează din cauza minciunilor și a influențelor negative din trecut.