Dragos feat Razvan – Povestea Lor

[Chorus]
Leaving, leaving me out in the cold
Believe what you want
Just to leaving
I can’t believe what you’ve done
Leaving, leaving me out in the cold
Believe what you want
Just to leaving
I can’t believe what you’ve done

Era atât de frumoasă, atât de retrasă,
Atât de sensibilă, atât de gingașă,
El era vagabond, îi plăcea cocaina,
Îi plăceau nopțile cu vagabonți și bila,
Cluburi, alcool, scandaluri, brigăzi,
Îi plăceau anturajele, învățase din străzi,
Îi lipseau multe în suflet și-l doare,
Știa că ce nu-l omoară îl face mai tare.
O întâlnește pe ea în chip de prințesă,
Zâmbet curat, inocență, voia s-o cunoască,
Dar nu-și permitea să atace, risca,
Și dacă o pierdea, nu voia să o piardă.
Părea că-i plăcea, auzise de la…
Și nu prea credea, mai aștepta o zi,
Planul făcut, misiune îndeplinită în primul sărut,
Nu după prea mult timp era fericit,
Și pentru prima dată îndrăgostit, nu mai iubise,
Trecea bariere, știa că nu există iubire fără durere.
Erau diferiți, dar împreună părea că o să-i vezi peste ani,
Tot de mână, părea că-l iubea, avea o imagine
De înger cu aripi, el de drac cu coarne
Și merge înainte, dădea la o parte
prieteni, tovarăși, lăsa tot în spate,
găsește în el latura bună,
Nu știa cum stă treaba,
Nu știa să-i spună,
Nu știa cum să-i spună
cuvinte, ce simte,
Te scuipă, dacă-i spuneai că-l minte,
Dar timpul trecea, tot mai mult o iubea,
Dar întrebarea e, oare și ea sau îl mintea?
Și într-o zi sună telefonu,
Îl scoate relaxat,
Se uită la mesaj, se întoarce speriat,
Nu o să crezi, e un alt băiat
Care o întreabă: „Iubita, deja m-ai uitat?”
Ea era speriată, el a reacționat,
A urlat, a strigat, a plâns… și e băiat!
A plecat să se liniștească undeva,
Nu voia s-o lovească, era nervos și risca,
Deja nu mai avea încredere în ea,
Începuse să lege tot ce-i spunea lumea.
Au trecut zilele, nu s-au văzut,
Au trecut nopțile, niciun sărut,
După un timp s-au împăcat,
Erau împreună, dar ceva s-a schimbat,
S-au îndepărtat puțin câte puțin,
O iubea la fel de mult, dar era plin de venin,
În adâncul sufletului simțea că o s-o facă,
Dar mai nou fata era înarmată
Cu ochii ca oceanul, părul cu raze de soare,
Buza seducătoare și el îi greșea fiindcă o mintea,
Îl chema cartierul și vagabonteala,
Nu se putea rupe de droguri, de stradă,
El era singur, ea era prea distantă,
Plus că relația lor nu mergea
La fel ca înainte, ceva se întâmpla,
În zâmbetul ei ceva se schimba,
Privirea lui se-ntuneca,
Se țineau de mână strâns,
Nu-și dădeau drumul,
Vroiau să fie doi,
Nu unu și unu,
Și într-un final începe să meargă,
Speranțe veneau și păreau că nu pleacă.