Io’s din Bârlad
Oraș mai comunist ca Stalingrad
Fără palate de cleștar
Cu porți de aur și smarald
Io’s din Bârlad
Cu fabrici care aproape cad
Cu băuturi spirtoase care
Când le dai pe gât te ard
Io’s din Bârlad
Dintr-o familie normală
Care-a sor-mea din a noua
A fugit d’acasă afară
Și-a lăsat în urma ei
Doar neliniște amară
Și-un bătrân isteric
Care-njură-n fiecare seară.
Io’s din Bârlad
Unde femeile iau grea bătaie
De la soții lor
Și asta este acceptat
Io’s din Bârlad
Oraș frumos cu bulevard
Unde femeile cu vânătăi la ochi
Se dau cu fard.
Io’s din Bârlad
Unde brigăzile s-au spart
La propriu și la figurat
Exact ca statu’ iugoslav
Prin zero-patru, zero-cinci
S-au apucat de fumat
Și d’atunci și pan-acum
Nici unu nu s-a mai lăsat
Cu adevărat!
Bârlădeni!
Familii de amărâșteni
Care își cresc copii, men
Cu pâine, ceai și niște gem
Bârlădeni!
Care d’acum sunt italieni
Alții înjură la TV
Și-au boală pe politicieni.
Bârlădeni!
Bogați care au Porsche Cayenne
În timp ce alții n-au ieșit
Încă din cartier Munteni
Pe strada principală
Se întorc acasă liceeni
La podu’ pescăriei e plin
De mexicani și brazilieni
Și de la stadion
Cu blocuri de beton
Trăiți un mod de viață monoton
Legale ponipom
Care te fac treptat în timp
Să vrei să sari de la balcon
Din mahala s-aud manele
De la vreun casetofon
Sau cântece d’acordeon
Lumea vorbește mult
Da’ n-are nici credit pe telefon
Pardon, mie-mi zice dom’ dragon
Am hepatita B
Și stau la coadă la interferon.
Când stai pe deal cu trei copii
Și e’ doar un salariat
Copiii-s norocoși de fapt
Că n-au crescut de orfelinat
Că tată-tu e recidivist
Și are glume de la zbirna
Tatuat cu verde te iubesc
Florica scris pe mână
Când, pe la școală
Derbedei te tâlhăresc
Și vezi aceiași polițiști
Ce pentru o bere dau amenzi
Prin buzunar, în loc de hârtii
Ai mai mult monezi.
E atmosfera din Bârlad
Sfârșit de anii ’90
Deci, de unde-atâtea discoteci
La campionatu’ mondial
Stateam cu toți priveam la meci
Când Hagi dădea gol
Săreau cartierele întregi
Se bucurau de la copii
La oameni mari pe la bodegi
De aici, din generația de pici
Care-am crescut pe la bunici
84-85
Cartier, confecții mici
De arte și de 35
Până la școala 11-n gară
Unde-am învățat de mici
Sensul versurilor
Piesa descrie viața în Bârlad, un oraș post-comunist, cu probleme sociale și economice. Versurile evocă un sentiment de nostalgie amară și realism crud, prezentând o imagine a vieții de zi cu zi, cu bune și rele.