Dragonu:.
E-o scrisoare pentru domnul președinte, țineți minte că inima simte printre cuvinte și pilde.
Sunt mii de români ce trăiesc în colibe și libertatea e să fii pretutindeni.
Consider un lider de stat care vinde păduri, întreprinderi și cât cuprinde o-ntinde, vin pregătiți să prezinte populației cuvinte stupide.
Acela e-un preș, nu președinte,
Ghidat de evrei și vite cosmopolite.
E prea scump biletul la CFR,
Ion Iliescu e spion KGB,
Serviciul secret URSS,
În senat și parlament – băieții din PCR.
Se joacă de-a politica și legile sunt încălcate, taxe și impozite.
Elena Băsescu ne-aduce legale,
Se taie din pensii și bani de mâncare.
Românii n-au bani de-un concediu la mare,
Cam paradoxal marinare, ye..
V-am spus ce-am în cap.
Domnu’ președinte, știți ce, v-am pupat! praaaaaaaa!
Din țară n-am plecat și Illuminati încă nu m-au împușcat. Cam așa man..
Stress :.
O țară creștina, suspină, se-nchină
Cerșind doar lumină deplină, divină
Dar cârma se-nclină îngropând în surdină
Multe secrete gen capela sixtină
Și multe invenții ca gripa porcină
Sau o gripă pentru fiecare animal din grădină.
Acum te-ntreb, pentru asta cine-i de vină?
Și cum se poate ca un șef de stat să le susțină?
Dai aviz de mediu la Roșia Montană,
Vinzi flota, dai tot, dar bagă de seamă,
Că noi trăim o dramă, dai tot de pomană,
Ne lași fără hrană, băi damigeană.
Citește-mi scrisoarea, oroarea, teroarea,
Dar unde ți-e onoarea, acuzi un rege cu trădarea..
Nu cunosc sudoarea, ascultă-mi urarea,
Sper s-ajungi să dormi cu peștii dacă tot îți place marea!.
Flou Rege:.
Scrisoare pentru președinte,
De ce ne minți, de ce n-ai minte,
De ce pretinzi că ne reprezinți,
Când tot ce simți e să ții cârma cu forța,
Să fii bogat ca Sforza, Medici, Borgia.
Medici din țară n-au cu ce să ne salveze,
Profesorii se plictisesc în școală, elevii nu vor să lucreze,
Și când uităm datoria de la măturatu-n stradă sau când vrei s-o conduci,
România e-n paragină, imagini triste,
Cetăți dadice în ruină, castele renascentiste.
Istoria și conștiința colectivă
Se uită, țara doarme fără nicio perspectivă.
Și uite, cum fără autostrăzi e trist, nu?
Comunicăm greoi, cum să ne ridicăm turismul?
Atât de mult dezgust ca să-mi termin scrisoarea
Te acuz pentru neamul român care și-a dat suflarea..
Sensul versurilor
Piesa este o critică vehementă la adresa clasei politice din România, acuzată de corupție, minciună și lipsă de viziune. Artiștii își exprimă frustrarea față de starea precară a țării și față de lipsa de perspective pentru viitor.