Ceea ce cer mereu
Nu-i un lucru greu
E-o nimica toată
Și costă un pol.
O duzină-i zeci de lei
O duzină iei
Însă banii-aicea
Nu au nici un rol.
Ce-ți cer a-mi da
Nu-i un zau-așa,
Totul este doar atenția…
Dă-mi o fotografie
S-o pun la patul meu,
Icoana ea să-mi fie
Să mă rog la ea mereu,
S-adorm privind la tine
Ca-n vis să te-ntâlnesc
Și când mă trezesc
Din nou să te privesc.
Dă-mi o fotografie
Și să-mi scrii într-un colțișor
Cel mai frumos cuvânt de dor…
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă a naratorului de a avea o fotografie a persoanei iubite, pe care să o venereze ca pe o icoană. Fotografia devine un simbol al prezenței și al legăturii emoționale, depășind valoarea materială.