Draga mea, s-aoleu,
S-am zis verde, măr domnesc,
Am iubit și-am să iubesc,
Neică, măcar să mă prăpădesc,
Și ce-mi place tot iubesc.
C-am iubit în a mea viață,
Și țigancă și armeancă,
O frumoasă ploieșteancă,
O iubesc că-mi este dragă.
Haida, haida, de trei ori,
Miroși-ți-ar gura a flori
Și buzele-a micsunele,
Mușca-r-ar neică din ele.
Draga mea, s-aoleu,
Ce-a iubit sufletul meu
Să mor și nu-mi pare rău
Neică, ce-a iubit inima mea,
Să mor și nu pot uita.
Aolica, trag și rup,
La urâtă nu mă duc,
Mai neică, de m-ar ține și legat,
Tot am să rup s-am să scap!
Haida, haida, de trei ori,
Miroși-ți-ar gura a flori
Și buzele-a micsunele,
Mușca-r-ar neică din ele.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și sinceră pentru viață și pentru persoanele iubite. Vorbitorul își amintește cu drag de iubirile trecute și afirmă că va continua să iubească, indiferent de obstacole.