Doine – Hora

Iată! Hora se pornește
Sub stejar, la rădăcină.
Iată! Hora se-nvârtește..
Vină, puico, vină.
Lângă mine vin’, draguță,
Să te pot strânge de mână
Ca ieri seară, la fântână;
Mario, Măriuța!.
Duh-de-Spaimă! Piei-Nalucă!
Sună bine-n cobză, sună,
Să nu-ți fac spetele strună
Și chica măciucă.
Tu, Fez-Roș cu giubea lungă!
Din arcuș trage mai tare,
Căci în gard am un par mare
Și mulți bani în pungă!.
Tot așa pan’ în seară!
Mult frumoasă-mi e puicuța,
Ca o zi de primăvară,
Maria, Măriuța!.
Tot așa, tot voinicește!
Nu mă dați, mai, de rușine,
Căci gurița ce-mi zâmbește
Vâră dracu-n mine.

Mi-am pus flori la pălărie,
Mi-am pus flori, mi-am pus mărgele
Să se uite cu mândrie
Puicuța la ele.
Am cămașă cu altiță,
Tot de fir și de mătase,
Am pe spate-o durdulită..
De nime nu-mi pasă!.
Nici de vornic, nici de dracul,
Nici de vraja ciocoiască,
Nici de turc, nici de cazacul..
Țara să trăiască!.
Bateți toți într-o lovire
Să vuiască-n fund pământul;
Lumea-ntreagă să se mire,
Și Dumnezeu sfântul!.
Sunt sătul de biruri grele
Și de plug, și de lopată,
De ciocoi, de zapciele
Și de sapă lată.
Astăzi horele sunt pline!
Crape-mi șura opincuța,
Și să mor în joc cu tine,
Mario, Măriuța!

Sensul versurilor

Piesa descrie bucuria dansului tradițional românesc, hora, ca o formă de eliberare și celebrare a vieții. Versurile exprimă dragoste, mândrie națională și dorința de a trăi intens, ignorând grijile și opresiunile.

Lasă un comentariu