În grădina Badelui
Crește floarea dorului
Crește dorul lui badița
Că l-o lepădat mândruța.
Când mândruța a plecat
Atunci floarea s-a uscat
Badea tot o îngrijește
Și la mândra se gândește.
Floarea azi nu înflorește
Dar badița mă iubește
Floarea astăzi se usucă
Dar badița tot o udă.
Udă seara, dimineața
S-ar uda-o toată viața
Udă zi și udă noapte
S-ar uda-o pan’ la moarte
Udă zi și udă noapte
S-ar uda-o pan’ la moarte.
Sensul versurilor
Piesa descrie suferința unui bărbat (badea) după ce a fost părăsit de iubită (mândruța). Floarea dorului simbolizează dragostea lui, care se usucă odată cu plecarea ei, dar el continuă să o îngrijească, sperând într-o reîntoarcere.