Curge Prutul între noi și plânge
Că ne-i greu și lui la fel îi greu
La un val de apă, 3 de sânge
Bietul Prut uitat de Dumnezeu.
Lumea se mai stinge, se mai naște
E ghimpată sârba dintre frați
Vom avea și noi o zi de Paște
Hai români din moarte înviați.
Dar de peste Prut ridică frate
Ochii tăi de-a dreptu-n ochii mei
Le vom face rând pe rând pe toate
Dacă eu mai vreau și tu mai vrei.
Maluri de Prut, apă-n ștreang
Maluri de Prut, apă-n ștreang.
Nu va fi nici urmă dintr-o apă
Care ne-a durut și ne-a rănit
Va rămâne alt pământ să-ncapă
Prutul ca o muchie de cuțit.
Curge Prutul între țări române
I se-aude plângerea în Carpați
Olt și Mureș sar ca să-l îngine
Jiu și Nistru voi ce așteptați.
Și din cer întregul loc arată
Ca un rai însângerat la brâu
Vino frate să legăm odată
Malurile tragicului râu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea separării dintre români de pe cele două maluri ale Prutului și dorința de unitate. Râul Prut este personificat și devine simbol al suferinței și al graniței care desparte.