Foaie verde de mohor,
Și-am crezut că mor de dor
Că te-ai dus în cătănie,
Mi-ai lăsat casa pustie,
Și-ai venit, bade, napoi
Și te-ai dus cioban la oi,
N-ai vrut să treci pe la noi.
Bade, trandafir subțire,
Ai vrut să mă scoți din fire,
Tu din fire nu m-ai scos
C-am rămas precum am fost,
Hai, mă cheamă la părău,
Dacă nu mă chemi, vin eu,
Și nu ți-a părea, bade, rău.
Măi bădiță, pentru tine
M-o certat mămuca bine,
Nici nu-mi dă furca să torc,
Nici nu mă lasă să joc,
Numa-mi face cu mâna
Și-mi arată ulița
Pentru gurișoara ta,
C-am mai zăbovit o dată
Și-l vrut mama să mă bată
Pentru tine, bade dragă.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei fete față de băiatul iubit, plecat la cătănie și apoi devenit cioban. Ea își amintește de momentele petrecute împreună și de reproșurile mamei pentru întâlnirile lor.