Vai, săraca prispă lungă
Că de mult așteaptă nuntă,
Vai, săraca soacră mică
N-o rămas mai cu nimică.
Strigătură:
Soacra mare-i bucuroasă
Că-și aduce noră-n casă,
Socrul mic și socrul mare
Nu-și dau rândul la pahare.
De mi-ți da sută bătută
Eu v-oi da basma cusută,
De mi-ți da bănuți din pungă
Vă dau cămeșa cu bundă.
Strigătură:
Nună mare cu ochi verzi,
Să cununi și să botezi
Și colacii să nu-i vezi,
Să-i vezi pe la Sânziene
Împletiți din buruiene.
Uite lelea cum nu tace,
Numai voie bună face,
De-ar avea scârbă, necaz
La nuntă face curaj.
Las-acasă grijile
Și la nuntă chiuie,
Lasă grija focului
Și dă drumul jocului.
Strigătură:
Nici aiestea n-au mai fost,
Numai gura mea le-o scos,
Numai gura mea le-a ști
Care n-are ce grăi.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera festivă a unei nunți tradiționale românești, cu strigături vesele și referiri la obiceiuri specifice. Este un omagiu adus bucuriei și curajului de a lăsa grijile deoparte pentru a celebra viața.