Busuioc în cornul mesii,
Mândru plâng ochii miresei,
Dar ei plâng de bună seamă
Că se despărțesc de mamă,
Nu plânge, nu suspina
Că toate-am pățit așa.
Tu, mireasă, fii fudulă
Că grăit-ai fost destulă,
Te-o grăit și bun, și rău,
Te-o grăit tot neamul tău,
Las’ să plângă celelalte
C-or rămas nemăritate.
Miresuică, draga mea,
Mulțumește-i maică-ta
Că frumos te-o legănat,
Tânăra te-o măritat,
Și te-o legănat în soare,
Și te-o crescut ca pe-o floare.
Sensul versurilor
Cântecul descrie emoțiile unei mirese care se desparte de mama sa în ziua nunții. Versurile o îndeamnă să nu plângă, amintindu-i că acesta este un moment inevitabil și că ar trebui să fie mândră, în timp ce îi mulțumește mamei pentru dragostea și grija oferite.
