Foaie verde, foi ca cimbrul,
Gheorghiță, bătu-te-ar Sfântul,
Ce te ții tare și mândru
Că la tine nu mi-i gândul?!
Numai valea dac-oi trece
Mi-oi găsi ca tine zece,
Numai valea și-un părău
Și mi-oi găsi pe placul meu.
Că mămuca de m-ar da
Singură m-aș spânzura
În marginea crângului,
De creanga alunului,
Să se mire bun și rău
Ce noroc am avut eu.
Sensul versurilor
O fată respinge un băiat pe nume Gheorghiță, afirmând că își va găsi pe altcineva mai bun. Ea exprimă disperare și independență, sugerând că ar prefera să se spânzure decât să fie dată de soție de către mama ei.