Erau doi tineri ce aveau trăiri intense,
Dar între ei se arătau drumuri immense,
Și hotărâră ca să fie împreună,
Să plece-n lumea largă lăsând totul în urmă.
Fusese împreună, vreo 2-3 luni poate…
Până ce iar devenira, inimi abandonate..
El avea 18 ani, și trebui să plece la armată,
Iar ea să stea acasă, cuminte, nevinovată.
Trecură de atunci 1 an și jumătate,
Și fetei în ușă cineva insistent bate,
Era poștașu ce îi dădu o scrisoare,
Era de la el. ”Ce bucurie mare”.
Ea o deschise fericită și-o citi:
Sensul versurilor
Piesa relatează povestea a doi tineri îndrăgostiți, dar despărțiți de circumstanțe (plecarea lui la armată). Versurile exprimă sentimente de nostalgie, pierdere și incertitudine cu privire la viitorul relației lor.
