Bai barman, m-am săturat și s-a umplut paharul,
Hai, man, că m-am îmbătat și o ard ca maharul.
Fac house ca Inna și Deliric e de vină,
Și sticla era plină și capu’ se-nvarte spinner.
Și bag shot după shot cu Gina, o ardem pistol,
Ea strănută-n c*****, asta numesc eu viscol!
DOC e praf pe bar, cheamă femeia de serviciu (Nu mai bei!)
Un draft măcar, beau cu Brugner și Pyciu.
Asta nu-i niciun viciu, e direct supliciu,
Număr de 2 ori până la 10, de 3 ori uit 5-u.
Lasă berea, dă-mi whisky-ane, mane,
Că devenim animale,
Bodyguardu’ se face mic, doar pare mare,
Eu și sticla: care pe care,
Zi care-o să care pe care
Și nu văd nici calu’, nici caru’, fratioare,
Mă chinui să vorbesc, parcă acum învăț s-o fac,
Mă mutilez intens, mă duc să borăsc în parc.
Vai, fine, uite o bucată de ficat,
Mă uit mai bine… nu-i parte din mine, e ce-am mâncat!
Da, pustoaice skinny-n mini, vor doar linii de COX,
Noi sărim primii pe bar, Justerini și Brooks.
O sticlă minim, e clar, ceva să sting, un Santal,
Că-n timp o să mă-ncing, parcă-s mangal.
Nu mă mișc de-aici, decât să m****, e barbar,
Beau până-mi cade calciul, uite bucăți de calcar.
Când beau cu ăștia, legea spune că dacă nu cad, car!
Deja văd un frate care apune și e cât un marfar.
Am ceva de fumat, dar, tată, arată a plafar,
M-a prostit o fată, iată dovada, sunt prea var. Zap zap.
Plec acasă, zap zap, bag somn până mâine după-amia… zap zap.
Nu mai beau, nu mai vreau cel puțin o lună,
Dar răsare soarele, luna apune, iau sticla-n mână
Și iau gât, după gât, după gât ca Attila Hunul,
Bag până-mi dă sângele pe nas, ca lui Attila, unu.
Cât despre sticlă, n-am voie în exces, cică,
Da’ Vlad Dobrescu e mult prea beat ca să mi-o zică!
Sensul versurilor
Piesa descrie o noapte de beție cruntă, plină de excese și auto-distrugere. Naratorul oscilează între momente de euforie și stări de rău fizic, ilustrând o pierdere a controlului și o detașare de realitate.