Eu eram unii dintre pustii care transportau materialul tău preferat
Ca să am bani să pot să stau
În fiecare seară cu tovarășii p-afară
Și iarăși a doua zi pare la fel cu cele anterioare
Mă doare la p*** vreau parte din toate
N-am răbdare, e grav că dacă nu mă bag
Mă așteaptă o viață de sclav
Așa gândeam mai demult, nu le gândeam foarte mult
De parcă n-aș fi avut nimic de pierdut
De parcă tot ce mai lipsea în orașul
Ăsta plin de praf e încă-un kinder praf neintegrat
Care vinde praf neîncetat
Profit neimpozabil garantat
Da’ e greu să te oprești odată ce te-ai apucat
Da’ față de cumpărător ai un viciu mai grav
Bani pe degeaba, de fapt nu chiar
Că noaptea stai treaz așteptând
Jandarmi să vină de dimineața cu un mandat
Trebuie să fii gata de plecare devreme
Libertatea atârnă în talere grele
Pe același cântar cu gramele, vere
Eu nu sunt gata să zic la revedere
Și să dispar pentru o vreme
Separat de lume, de bare de oțel
De-acum e clar că trebuie s-o ard altfel
Că sunt departe de a fi laș
Departe de a fi vreun fraier
Dar totuși prea finuț pentru parnaie
Deci acum ocupația mea e să strig
Ridicați mâinile-n aer
Da’ nu-i un jaf, dealtfel la fiecare vers dau un giuvaier
Și-s încă liber sperând că asta să nu se schimbe
Că istoria se repetă ca un disc vechi
Viitorul e incert și te surprinde
Ce vine nu știe nimeni, de fapt
Dar măcar acum știu ce-o să fac când o să vină
De puștan pe picioarele mele ca părul de pe gambe
Munceam, scriam, spălam zilele negre, nopți albe
Ziceam că muzica-i un ocean, doar trebuie să înoți frate
Diferite stiluri, crawl, bras și te-ai întors spate
Vedeam cum în mainstream devine un chin când rechinii vin
Gândeam facem ce știm, ne liniștim, nu ne chinuim
Da’ încet încet viitorul devine din cert incert
Nu ține să cer din cer că nu vine, sincer încerc
Să nu plec de-acasă iar pentru bani să trag p-afară
Nu suport îmbrățișări de aeroport, pa pa de gară
Da’ zilnic o ard cinic, păcat de morții tăi de țară
Că nepoții tăi aseară s-au jucat de-a hoții gen în scară
Și-au ucis o bătrână din greșeală, din greșeală
Asta nu-i ordine socială, e o societate ordinară
În care tot ca zău banu’ face legea ca Mihai Viteazu
Ca să uit îmi fac un cui, vine legea hai tirează-l
Aștept ce-o să vină, că totuși am o viață plină
Am o fată isteață, fină, vreau încă un album pe piață, in fine
Vreau un puști despre care să mă laud că învață bine
Țin capul sus și-mi văd drumul, el chiar învață bine
Mi-aduc aminte când credeam că-i totul simplu și-a trecut timpul
Și realizez că nu-i totul sigur și totu-i singur
Mă simt stingher cu frați aproape
Mi-e greu să fiu sincer
Prefer să tac, vorbesc prin fapte
Că stau treaz în fiecare noapte cu ochii-n tavan ca tata are nevoie de bani imi trebuie un plan
Am 26 de ani, o ard cu aceiași golani
În buzunar aceiași gologani
Pietrele din șosea acum sunt bolovani
Și mi-e greu să țin mâna pe volan
Să merg drept că-s pune mâna pe trancan
Mă doare-n p*** ce-i corect
Și uită tot ce-am zis
Uită tot ce-am scris
De aici scap ori tu ori eu
Mă doare-n p*** ce-am promis
Că asta-i granița dintre vis și coșmar
Un abis la hotar purtat de Styx în aval
Și ajung fix pe alt mal, Soto nu recif de coral
D-aia doar când pun mâna pe pix sunt normal
Și scriu ce-mi zice inima și uit ce-a fost
Și aștept eu să vină că altfel n-are rost
Și aștept răspuns de la Dumnezeu
Când ochii băiatului meu o să-mi zică
Te înțeleg tata c-a fost greu
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra vieții, cu bune și rele, cu greutăți și speranțe. Artistul reflectă asupra trecutului său, asupra prezentului incert și asupra viitorului pe care îl așteaptă, dar pentru care se pregătește. În ciuda dificultăților, găsește motivație în familie și în muzică.