Vad filmu’ nostru iar și iar, în față te am neclar
Îmi văd zâmbetu’ doar în pozele pe celular!
E un munte de întrebări, e un amalgam de stări
Te-ai dat pasăre rănită dar defapt știai să zbori
Am fost băiatu’ cu flori, băiatu’ ce-ți dă fiori
Băiatu’ care ți-a plâns în față de atâtea ori
Am în inimă întipărită imaginea ta
Am întrebat și pe la lume cum să fac să scap de ea
Cică nu e antidot, iubirea e boală grea
Suferința-i și mai rea, te rog ia o parte din ea
Am o piatră pe inimă și un nod mare în gât.
Poate din cauza ta m-am apucat eu să cânt
Prins între dulce și amar, munte și mare iar
Mare și munte între noi pare a fi coșmar
Poze rupte, noi doi, munte, mare, soare ploi
Tot ce-ai lăsat în mine e o inimă sloi!.
Merg singur pe drum p-acolo pe unde ne plimbam
Nu e cale de întoarcere că te văd iar și iar
Din dulcele ce-a fost, acum e doar amar
Din visele noastre frumoase acum e doar coșmar
Nu înțeleg cum tu, îmi poți spune acum
Că a fost doar trecător și tot ce simt e déjà vu
Nu înțeleg cum eu, am crezut că tu
Ești diferită când defapt erai ca restu’
Vad totul în ceață iar, imagini apar neclar
Apare o întrebare – SĂ DISTRUG SAU SĂ REPAR?
Defapt ce să mai repare?! când totul e în zadar
Când nu mai vreau să văd nimic din ce mă înconjoară
-dar-
De lume pot fugi, de ei, mă pot ascunde
Spune-mi unde ești să-ți iar zâmbetul pe buze
Poze rupte, noi doi, munte, mare, soare ploi
Tot ce-ai lăsat în mine e o inimă sloi!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și confuzia unui suflet rănit după o despărțire. Naratorul se luptă cu amintiri, sentimente contradictorii și întrebări fără răspuns, căutând o explicație și un sens în pierderea suferită.