Trăiesc într-o lume pe care n-ai s-o înțelegi,
Uită-te în ochii mei și îți șoptesc, ai vrea să pleci!
Printr-o magie, am o mie de probleme!
Caut formula magică ca să pot scăpa de ele.
Dacă sunt singur, nu înseamnă neapărat că sunt.
Am pact cu fericirea să ne întâlnim curând.
Până atunci m-a lăsat cu sora ei de mână,
Te așteptam să vii, dar nu așa, cii ”Zâna Bună”
Într-o lume nebună mă simt handicapat,
Aș sparge ”Banca Fericirii” și aș lua-o de pe raft.
Dar, nu pot. Mă simt invalid.
Doamne dă-i lu’ mama sănătate și mie dă-mi chin.
Lasă-mă să mă închin cerului, atunci când plouă,
Te rog mamă roagă-te, să ne fie bine nouă.
Și dacă plouă, lasă ploaia să ne atingă.
Îmi spui că nu te duci, dar spui că Dumnezeu te strigă!
NU!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară profundă, marcată de suferință și disperare într-o lume percepută ca fiind greu de înțeles. Naratorul caută o scăpare din problemele sale, invocând credința și legătura cu mama sa ca surse de sprijin, dar se simte neputincios și abandonat.