Ce-i adevărul când mă lovești cu minciuna?!
Unde-i iubirea atunci când apare furtuna?
Ce-nseamnă dragostea când mă rănești constant?
Am fost forțat de circumstanțe să mă-ndepărtez treptat!
Aveai pe buze otravă și eu le-am sărutat
Te-am făcut regina-n castel, iar tu l-ai dărâmat
Erai ca floarea vieții, te simțeam în sânge
Inima se bucura, dar inima acum îmi plânge
Semeni furtună de-o lună, e tot un haos
Eu voiam doar armonie, dar tu mereu faci bahaus
Și-am învățat că ochii ce sclipesc în noapte
Ori sunt diamante, ori suflete ce te-nțeapă-n spate!
Ce-i adevărul când la mijloc e minciuna?
În fața soarelui se mai bagă și luna!
Ce-i adevărul când îl pătezi cu trădare?
Unde am pus eu punct, tu ai pus semne de-ntrebare!
Poate că e mai bine fără noi
De fapt, eu nici măcar nu te aveam
Poate că e mai bine fără noi, acum stau și mă gândesc la tot ce n-aveam!
De ce iubirea vine la pachet cu ură?
Cum te vedeam pe tine nu era nici una!
Erai singurul trandafir ce n-avea spini
Doar că eu am căutat trandafiri unde erau doar crini
Am înțeles că poate am fost doar o distracție
Și că trenul vieții tale se oprește-n altă stație
Poate iubirea este doar imaginație
Și-n final toate sufletele ajung la aceeași destinație
Poți să-mi iei tot ce vrei, ura bate iubirea!
Mi-ai luat tot ce-am avut mai scump, până și fericirea
Poți să-mi iei tot ce vrei numai să fii tu bine!
Chiar și cu inima frântă tot eu am grijă de tine!
Ce-i adevărul când la mijloc e minciuna?
În fața soarelui se mai bagă și luna!
Ce-i adevărul când îl pătezi cu trădare?
Unde am pus eu punct, tu ai pus semne de-ntrebare!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea unei despărțiri cauzate de trădare și minciună. Naratorul reflectă asupra pierderii iubirii și a fericirii, ajungând la concluzia că uneori este mai bine să se despartă, chiar dacă încă îi pasă de persoana iubită.