1) E iarnă și e frig
afară-i noapte și-i târziu
Stau pe banca-n parc,
iar pe străzi totu-i pustiu.
Refren: De ce nu vii înapoi?
Să fim iar amândoi
Să ne-ascundem în scara blocului de ploi
Și luna să se uite la noi?
2) Ce păcat.
De lume tu ți-ai ascultat
Nimic nu mai poate fi cum a fost
Totul nu mai are rost…
Refren:
3) Ți-am dat inima mea
Sufletul și dragostea
Nu credeam c-am s-ajung așa
singur, eu cu umbra mea…
Refren:
4) În tăcerea ce mă doare
Am să pun versuri pe foaie
Căci inima mă doare tare
Afara-acum nu mai ninge, e ploaie…
Refren:
5) Îmi este foarte greu
Când mă uit la lună
Mereu apare chipul tău
Și sângele-mi îngheață-n inimă…
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și singurătatea după o despărțire. Naratorul își amintește de momentele frumoase petrecute cu persoana iubită și regretă pierderea acestei relații. Sentimentele de tristețe sunt accentuate de cadrul nocturn și ploios.
