Câinii mei.
Câinii mei se ceartă mereu,
Nu mai știu ce e cu ei,
Ombladon și cu Zack
Se mușcă mereu
Se bat mereu.
(Refren) x2
Câinii mei, se ceartă mereu,
Chiar și pe o bucată de ziar
Eu le zic să stea cuminți,
Dar ei, se mușcă mereu.
Azi, m-am dus afară,
Nu i-am găsit,
Dar după aceea
I-am văzut după zidul alb de gunoi,
În România, în loc de emoții,
Aveau șapte oase-n gură,
Știu că frate-su a murit
Producea panică, negreșit.
(Refren) x2
Câinii mei, se ceartă mereu,
Chiar și pe o bucată de ziar,
Eu le zic să stea cuminți,
Dar ei se mușcă mereu.
Alb, nu știu pe unde umblă,
Toți îl căutăm cu disperare
Parcă l-am văzut, azi la gunoi,
Dar era de fapt Zack.
Ombladon, a ieșit de sub mașină
Și a venit să mă lingă,
Ăștia-s câinii mei!.
(Refren) x4
Sensul versurilor
Piesa descrie relația cu câinii de companie, evidențiind certurile lor constante, dar și afecțiunea pe care o arată. Versurile surprind un amestec de frustrare și atașament față de animalele de companie, reflectând un aspect cotidian al vieții.