De ți-aș vorbi cu sufletul,
Te-aș lăsa mut.
Ai suferit prea mult,
Așa că-ți ascund.
Tu m-ai clădit în mintea ta atât de bine,
Cum aș putea să fiu imperfectă cu tine?
Îți ascund c-ai suferit prea mult.
Ador, ador, ador, ador,
Ador iubirea ta.
Ador, ador, ador,
Ador și n-aș pleca,
Însă iubirea mea
Nu-i doar iubirea ta.
Ador, ador, ador, ador,
Ador când mă iubești.
Ador, ador, ador,
Ador când mă privești,
Dar iubirea mea
Nu-i doar iubirea ta.
Dar iubirea mea
Nu-i doar iubirea ta.
De ți-aș servi doar adevărul prea curat,
Sigur n-ai rezista,
Frigul n-ai îndura.
Tu m-ai clădit în mintea ta atât de bine,
Cum aș putea să fiu atât de rea cu tine?
Îți ascund c-ai suferit prea mult.
Ador, ador, ador, ador,
Ador iubirea ta.
Ador, ador, ador,
Ador și n-aș pleca.
Însă iubirea mea
Nu-i doar iubirea ta.
Ador, ador, ador, ador,
Ador când mă iubești.
Ador, ador, ador,
Ador când mă privești,
Dar iubirea mea
Nu-i doar iubirea ta.
Dar iubirea mea
Nu-i doar iubirea ta.
Ador, ador, ador, ador,
Ador când mă iubești.
Ador, ador, ador,
Ador când mă privești,
Dar iubirea mea
Nu-i doar iubirea ta.
Sensul versurilor
Piesa exprimă adorația față de o persoană, dar și reținerea de a-i arăta adevărul complet, de teamă să nu o rănească. Vorbitorul recunoaște că este idealizat de către celălalt, dar nu se simte capabil să se ridice la înălțimea așteptărilor, ascunzând astfel părți din sine.
