Dj Kapaetrial – Asta-i Pentru

În viață suntem actori, dar nu avem vreun rol
Vrem să zburăm, dar realitatea ne ține la sol
E greu să găsești putere să rupi lanțul vieții
Să scapi și să prețuiești momentul tinereții.
Cu sufletul la fel de mare ca și sărăcia
Ajunși la bătrânețe joacă supraviețuirea
Sunt pierduți și neputincioși, fără înțeles
Merg ușor prin ploaie, că nu au de ales.
Plin de besini moși de hoța comunism
Au ajuns bogați doar cu noroc și oportunism.
Îi vezi în parlament frate, te lasă pe spate
Când te trezești mâine cu salariul pe jumate.
Și atunci ce să faci? Să supraviețuiești?
Începi să jefuiești, nu mai poți să golănești.
Fiind un om normal, sărac, începi să aduni
Fiind un om cinstit într-o țară de nebuni.
Momentul critic, când zici: gata, m-am săturat
Mâine aud la știri, un alt om s-a spânzurat
Și pentru ce? Pentru un hoț care-ntruna fură
Care dacă l-ai ajuta, ți-ar lua pâinea de la gură
Deci morala care e? Tre’ să îi urmăm?
Sau să săpăm o groapă și pe toți să-i îngropăm.
Să îi respectăm după sume și costume?
Sau să strângem mâna celui ce știe să-ndrume?
Asta-i pentru cei catalogați un oarecare
Pentru cei ce nici azi nu au de mâncare
Pentru cei ce trăiesc de pe azi pe mâine
Pentru cei ce au viața plină de suspine.
Asta-i pentru cei catalogați un oarecare
Pentru cei ce nici azi nu au de mâncare
Pentru cei ce trăiesc de pe azi pe mâine
Pentru cei ce au viața plină de suspine.
Îmi amintesc când eram mic și îmi povesteau
Bătrânii care lumea din jur o colorau,
Atunci zâmbeau, erau în stare de orice
Acum nu mai pot, nu îi duc picioarele.
Din gura lor parcă ieșea o lume diferită
O lume-n care viața tuturor e prețuită.
Jonglau cu cuvintele ca un toreador
Ieșea un film, o comedie, bătrânul actor.
Stau acum pe aceeași bancă, ruptă-n două
Bătrânul lângă mine, nu îi mai pasă că plouă.
Dar acum tace, nu mai poate să vorbească
Ar vrea să cadă și de pământ să se zdrobească.
Înțelege că e doar un sclav al statului
Și-ar spune suferința, dar n-are cui
Nevasta-sa a murit acum 2 ani în casă
S-a spânzurat, au prins-o datoriile-ntr-o fază proastă
Am un prieten, care e bolnav frate
Dar muncește ca un rob de la 7 la 7
Te întrebi de ce? Are părinți ce-l neglijează
În familia lui e singurul care lucrează.
S-a dus de-atâtea ori acolo sus pentru ajutor
A venit mereu acasă cu sufletul gol.
Goale îi erau și buzunarele murdare
N-are bani de haine, n-are nici de mâncare.
Se uită la vecinu’ și vede c-o duce bine
În suflet gol, nervii nu și-i poate ține
Ăla n-a muncit nici o zi în viața sa
Eu bolnav mă lupt și totuși n-am ce mânca.
Reveniți-vă oameni buni și înaintați
Uitați-vă la voi, sunteți schimbați
Din oameni cu suflet cald și zâmbetul pe buze
Ați ajuns niște proști ce pentru toate au scuze.
Încerc doar să vă trezesc, nu am un scop decis
N-am nevoie de motive să lupt pentru un vis
Sunt gata de orice ca o mașină fără roți
Lupt pentru mine-n lupta tuturor cu toți.