Iarna se-așterne-ncet peste Cotroceni
Ca o maramă ce prea devreme s-a-ntins ușurel
Peste sufletul nins
Și domn’ președinte dintr-o dată-i trist
Știe că-n curând altul va fi aici
Dar nu știe că va fi tot PSD-ist.
Teama mea
Înc-un mandat nu se poate
Teama mea
Cu resemnare zâmbesc și-mi spun:
Trece vremea, trece vremea
Trece vremea și n-o pot opri.
Venind de pe mare vede un primar
Un primar reprofilat pe asfalt, bun de gură
E ceva de speriat
Și culmea cea mare, pe bune, ar fi să iasă el
Căci până și Adrian pare să se teamă
Altfel de ce-ar vrea anticipate la toamnă.
Nu-i treaba mea, e prea târziu pentru mine
Nu-i treaba mea cu resemnare zâmbesc și vă spun
Cu resemnare zâmbesc și-mi spun:
Trece vremea, trece vremea
Trece vremea și n-o pot opri
Cu resemnare zâmbesc și-mi spun:
Trece vremea, trece vremea
Trece vremea și n-o pot opri
Doar sunt bine, doar sunt bine
Doar zâmbirea e tot ce mi-a rămas
E tot ce mi-a rămas
E tot ce mi-a rămas
Sensul versurilor
Piesa exprimă o resemnare amară față de ciclicitatea politicii românești și trecerea implacabilă a timpului. Naratorul observă cu detașare și un zâmbet amar evenimentele politice, simțindu-se neputincios în fața lor.