Dup-atâta frig și ceață
Iar s-arată soarele,
Și-n teniși dimineața
Eu îmi bag picioarele.
Marsuri, greve și proteste
Timpul lor s-apropie
Primăvara noastră totuși
Ramâne utopie.
Sub Senat, pe balustradă
Cum trecură Babele,
A ieșit Diaconescu
Și-și usucă labele.
Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice
Pești-n Tisa le așteaptă
Cu substanțe toxice.
Toată lumea stă pe stradă,
Țara e-n pauză
Doi PD-iști se iau la sfadă
Din orice cauză.
Bunicuța-i sus, pe-o bârnă,
Și vrea să se bucure
Firul roșu îi atârnă
Moale ca un ciucure.
Toți privesc la coaliție
Cum împarte oasele.
Doar lui Adrian Năstase
Toate-i merg de-andoaselea.
Pentru câte-a tras, sărmanul,
Cui să ceară daune?
Nicu Văcăroiu doarme
Culcat printre scaune.
Prin sondaje-acuma saltă
Două fete vesele.
Meleșcanu sau nea Nelu,
Astea-s interesele!
Sensul versurilor
Piesa descrie o primăvară dezamăgitoare, marcată de probleme politice și sociale. Tonul este sarcastic și critic față de clasa politică și realitățile românești.