Pot să vină de-acum secoli urâți,
sau să-mi rămână o singură noapte,
ai rămas numai tu, lângă mine,
cântecul plin cu mere coapte.
Cântecul plin cu mere coapte,
cu fragi și cu faguri
și cu smochine,
lumina sub care adeseori
mâinile mele vor să se-nchine.
Dar numai tu
îmi ești de ajuns,
umai tu
îmi ești de ajuns.
Dar numai tu
îmi ești de ajuns,
umai tu
îmi ești de ajuns.
Pot să vină de-acum apele mari,
pot să vină de-acum flăcări înalte
și urșii polari
și corbii înțelepți
și crabii din mările calde.
Pot să vină ninsori,
cutremure largi,
prăpăstii adânci
să ne despartă
păunii să țipe,
delfinii să zboare,
deserturi s-aducă
vrăjia-i deșartă.
Dar numai tu
îmi ești de ajuns,
umai tu îmi
ești de ajuns.
Dar numai tu
îmi ești de ajuns,
umai tu îmi
ești de ajuns.
De ajuns,
de ajuns…
Sensul versurilor
Piesa exprimă devotamentul absolut față de o persoană, indiferent de greutățile sau schimbările din jur. Această persoană este văzută ca un refugiu și unicul sprijin într-o lume incertă și plină de provocări.