N-ai nevoie de foarte multe
Ca să fii fericit
E de ajuns o mână de prieteni
În asfințit
N-ai nevoie de foarte multe
Ca să fii fericit
E de ajuns un cântec, de ajuns
Și puțin infinit.
Chiar dacă lumea e un pic anormală
Chiar dacă anii sunt grei
Sau cine știe ce războinicăială
Nu mai suportă chei.
N-ai nevoie de foarte multe
Ca să fii fericit
E de ajuns o mână de prieteni
În asfințit
N-ai nevoie de foarte multe
Ca să fii fericit
E de ajuns un cântec, de ajuns
Și puțin infinit.
Degeaba aduni, degeaba tânjești
Degeaba sau poate în zadar
La urma urmei averea e în tine
Acolo ești miliardar.
N-ai nevoie de foarte multe
Ca să fii fericit
E de ajuns o mână de prieteni
În asfințit
N-ai nevoie de foarte multe
Ca să fii fericit
E de ajuns un cântec, de ajuns
Și puțin infinit
N-ai nevoie de foarte multe
Ca să fii fericit
E de ajuns o mână de prieteni
În asfințit
N-ai nevoie de foarte multe
Ca să fii fericit
E de ajuns un cântec, de ajuns
Și puțin infinit.
Atâtea ispite strălucitoare
Atâtea chinuri și atâta chin
Iar ai uitat că lumea
E făcută din prea puțin.
N-ai nevoie de foarte multe
Ca să fii fericit
E de ajuns o mână de prieteni
În asfințit
N-ai nevoie de foarte multe
Ca să fii fericit
E de ajuns un cântec, de ajuns
Și puțin infinit
Sensul versurilor
Piesa subliniază că fericirea nu depinde de lucruri materiale sau de abundență, ci de lucruri simple precum prietenia, muzica și capacitatea de a găsi bucurie în lucrurile mici. Adevărata bogăție se află în interiorul nostru, nu în posesiunile exterioare.