EL:
Nu am prea multe, tu le știi
Câteva cărți de poezii
Și un măr într-o oglindă, poate-l vrei :).
Un perete numai poze
Viața când era pe roze
Avem numai, numai două-trei.
EA:
Lumea-i în odaia mea
Uneori treci tu prin ea
Dar parfumul tău trei zile nu dispare.
Dacă vrei rămâi, nu știu
Dar să pleci e prea târziu
Prea târziu și plouă tare.
EL:
Dacă ar fi să aleg din toate
Multe-s neadevărate
Cred că ai rămâne, ai rămâne numai tu.
Tu cu temerile tale
Când mai ieși cu ele-n vale
Bine ascuns într-un deșeu.
EA:
Asta-i poezia toată
Toată povestirea-nmiresmată
Când cu degetul pe piept îmi scrii: „e joi”.
Pune iar casetele albastre
Unde-s toate cântecele noastre
Și-ntr-o clipă vom ajunge
Cu zece ani înapoi.
EL:
Zece ani,
zece ani,
zece ani înapoi.
Sensul versurilor
Piesa explorează nostalgia și amintirile unei relații trecute. Dialogul dintre cei doi protagoniști evidențiază momentele frumoase, dar și regretele legate de timpul care a trecut. Refrenul repetă ideea de a se întoarce în timp, cu zece ani în urmă.