Vad prin telescop, universul feminin,
Scriu sfârșitu-n într-o secundă dacă ne mințim,
Știu, se mai întâmplă, iubirea orbește tare,
Căci vedeam în tine, cea mai frumoasă floare.
La primul impact, sentimentu-i minunat,
Totuși la final: gen ‘Nu mai meritat’
Ai zis că te schimbi și că NU vrei să-ți dau drumul,
Dar tot ce-ai schimbat a fost machiajul și parfumul.
Uneori mă încerci, știu ce-ți bate inima,
Știu că minți și te prefaci, iubirea mea,
Nu ești prima fără suflet, asta e ceva concret,
Hai spune-mi că mă iubești, aș putea să te cred.
Privesc peisajul, lipsă de culoare,
Relația e ca o floare, fără apă, moare,
Sunt sătul, gata! Îmi întorc privirea,
Renunț la sentimente, la dracu cu iubirea.
Uneori iubirea îți dă palme peste gură,
Fiindcă dacă închizi o ușă se deschide o crăpătură,
Am făcut posibilul ca să ne fie bine,
Dar tu m-ai trișat, nu ți-a păsat de mine.
Ai crezut că-s fraier și că nu-mi dau seama,
Te salut, prințeso, de acum începe drama,
Că nu te mai vreau, dispari, uită de noi,
Dute dracu, ia-ți inima înapoi.
Vorbești de iubire, dar știu că n-are rost,
Vorbești de sentimente, vorbești fără folos,
A fost ca la teatru, prea multă actorie,
Asta e, n-a fost cum trebuia să fie.
Tot ce ți-am cerut, a fost să primesc iubire,
Dar n-a fost ok, am primit dezamăgire,
Oricum nu îmi pasă, că m-am detașat total,
Dar ai grijă că roata se întoarce într-un final.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație eșuată, marcată de minciună și trădare. Protagonistul își exprimă dezamăgirea și detașarea față de parteneră, anticipând consecințele acțiunilor ei.