Maica mea, măicuță bună,
Ești bolnavă și bătrână,
C-ai muncit pentru noi toți,
Pentru copii și nepoți, mai.
Refren:
Of, viața nu ți-a fost ușoară,
Să stai singură la țară,
Că și tăicuța s-a dus,
Tot de-o boală grea răpus, mai.
Din greu, maică, te-ai zbătut,
Până când mari ne-ai văzut, mai,
Multă grijă ne-ai purtat,
Ce-ai avut mai bun ne-ai dat, mai.
Refren:
Of, nu prea mai ai sănătate,
Anii grei te apasă-n spate,
Noi suntem plecați în lume
Și rar mai dăm pe la tine.
Prin lume când am plecat, mai,
Sfaturi bune tu ne-ai dat, mai,
Să trăim cu înțelepciune,
Să nu fim de râs în lume.
Refren:
Of, și te rogi seară de seară,
Mama, la Sfânta Icoană,
Să le fie la copii
Bine pe unde or fi, mai.
Viața pe drumuri mă poartă,
Dar dorul mă întoarce acasă,
La mama ce m-a născut
Și casa-n care am crescut, mai.
Refren:
Of, vin acasă-n an o dată
Și atunci doar de la poartă
Te întreb de sănătate
Și iar plec, mama, departe
Of, fie mama cât un pai
Tot mai bine-i dacă-o ai, mai
Și de-ar fi cât de bătrână
Tot auzi o vorbă bună
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de casă și de mama, regretul pentru timpul petrecut departe și recunoștința față de sacrificiile mamei. Vorbește despre importanța familiei și a rădăcinilor, chiar și atunci când viața te poartă departe.