Stau închisă-n casă, mă gândesc
La un lucru care să mă ajute
Să pot, să ies, să mă plimb
Numai să nu mă mai gândesc, la tine
Aș vrea să scap de acest gând, de tine, de tot
Dar acest gând mă bântuie și nu-mi dă pace.
Când luna e pe cer, e frumoasă
Era și ea exact ca tine, frumoasă
Într-o seară cu stele erai cu mine
Pot să mă lipsesc de orice când sunt cu tine
Când te priveam mă topeam și puteam să și zbor.
Nu pot să uit chipul tău
Nu pot uita tot ce mi-ai dăruit
Nu pot uita cât am fost de îndrăgostiți
Nu pot uita cât de mult te-am iubit
Nu pot uita tot ce-a fost între noi
Noi doi.. doar noi.
Mă gândeam să te sun, să ieșim, să fim
Din nou împreună..
Împreună în momente frumoase, noi doi
Nu pot uita, Nu, nu. Oh, nu pot uita
N-o să pot uita cât te-am iubit!!!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund și incapacitatea de a uita o iubire trecută. Naratoarea rememorează momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită și suferă din cauza imposibilității de a da uitării acea relație.