Hei, eu sunt Dia, Dia handbalista,
Am ieșit din casă, stai să pun pe Insta,
Nu mă machiez, că știu că sunt frumoasă,
În timp ce hateri, îmi spun că sunt hidoasă.
Piercing și tatuaje dar părinții mei nu știu,
Copilul lor probabil că nu mai voiau să fiu,
Am părul lung, și sunt foarte dotată,
Cineva mi-a spus că sunt handicapată.
Să nu uităm de, „Bă, ce proastă ești”,
Ai grijă fetițo să nu mă întâlnești,
Degeaba îmi dai hate că mie nu îmi pasă,
Mă bucur și eu că am ieșit din casă.
Merg cu trenul mult și gol îmi e portofelul,
Nu mai plânge Dia că-ți curge rimelul,
Ce rimel păpușă că ai gene false,
Să nu uităm de vârfurile alea arse.
Câteodată știu că sunt o gură cască,
Nu sunt și nu am fost iubita lu Vasco,
Mă îmbrac ciudat niciodată decolteu,
Ce faci băiatu? Îmi dai și mie un leu?
Sunt din Sf. Gheorghe și știe toată lumea,
Păcat că nu am prieteni, nu că este culme,
Plec la București și nu vreau să prind figuri,
Lasă comentariu dacă ai ceva să spui!
Sensul versurilor
Piesa este un roast auto-ironic în care Dia C își expune defectele și criticile pe care le primește, abordând teme precum aspectul fizic, lipsa prietenilor și viața personală. Ea răspunde cu umor și detașare la hate-ul primit.