Scârbit de amintiri cu tine
Chiar nu mă simt bine
Aș vrea să mă trezesc din somn
Să nu mai știu de mine
Învăluiți în mister
Îndrăgostiți ne priveam
Mai bine te învăluiam în lanțuri de fier
Și te omoram
Credeam că o să fiu fericit
Speram să particip la un rit
Un rit de-nmormântare
Să fie al tău cu mâinile mele
Te-ngropam și numai aveai scăpare
Oare? Chiar așa? Am fost un nimeni pentru tine?
Nu cred că am fost un nimeni, aș vrea să arzi pe rug
Sunt un virus incurabil
Și vreau să te distrug
Uită-te și tu câtă ură îmi inspiri
Nu cred că e cazul să te miri
Îmi arunci priviri
Ai mințit atât de mult
Că nu mai poți să respiri
Știu că nu îmi dai dreptate
Că mă dai la o parte
Mai perversă ca tine nu cred că se poate
Ai ajuns la cel mai mare nivel de perversitate
Te-am înșelat, știu asta
Acum îmi pare bine
Dacă stau și mă gândesc
Nici nu mai meritai pe mine
Ne-ai mințit pe amândoi
Și pe mine și pe el
Săracu’ băiat te credea un mielușel
Sau poate un înger picat din cer, el te crede
Eu te văd ca o hienă ce la gâtul meu se repede
Vei pierde tot ce ai adunat o viață
De fapt, viața ta mai atârnă de un fir de ață
Învață să nu-i mai rănești pe cei din jur
Încearcă să zici doar adevărul pur
Îți jur că nu mai am putere să te blestem
Nu mai te gândi la mine
Gândește-te post-mortem
Avem o prăpastie mare între noi
Ar fi fost frumos să rămânem prieteni amândoi
Doar noi să ne înțelegem bine
Dar asta nu se poate întâmpla cu o persoană ca tine
Știi bine că sunt nimicit
Am răni adânci
Te visez pe vârful unei stânci
Dar nu ai tupeu să te arunci
Hai că vin eu să te ajut
Să-ți dau un mare brânci
Mănânci fructul interzis și lași o lume în ceață
Ești prea departe de paradis și fructul are viermi, ți-e greață?
Ești hoață, o mare hoață…
Crezi că totul ți se cuvine
Le strângi la piept lacomă doar pentru tine
Știi bine n-am dat în tine niciodată
Chiar dacă trebuia să fii câteodată, maltratată
Dar cu băiatul care ești acum
Nu ți-a mers prea mult
Am auzit odată că un pumn el ți-a f***t
Cum a putut? Cum a putut?
Că-mi vine, așa-mi vine
Să-l salut
Chiar mă bucur
Și-l îndemn să-ți mai dea una
Să te arunce după bloc
Iar eu să-ți fac cu mâna
Știu că nu-i totuna
Să-ți venim la-nmormântare
Să-ți mâncăm coliva
Și să strigăm „E sărbătoare!!!”
Te doare când vorbesc așa despre tine?
Nu te mai ataca așa
Că nu ești mai brează ca mine
Știi bine că te prefaci că nu știi cine sunt
Hai să facem cunoștință
Cât încă mai ești pe pământ
În mormânt este viitorul tău după mine
Dacă te dor vorbele prea mult
Să știi că-mi pare bine
Am atâta ură în mine
Încât nu mă pot abține
Cu sânge aș scrie numele meu
Înfipt pe piept la tine
După aia să-ți dau cu sare
Să urli cât te ține
Ai inima un mărăcine
La tine nu pot să mint, chiar am ținut
Dar totul în praf și sânge s-a prefăcut
M-ai chinuit atât de mult
Hai pleacă dracu’ din mintea mea
Nu vreau să te mai ascult
Un monstru sunt
Vreau să te iau în brațe, să te arunc în mormânt
Să dau peste tine pământ
Să uit tot, să fiu în ceață
Să o iau de la început.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente intense de ură și dorință de răzbunare față de o persoană care a provocat suferință. Naratorul descrie trădarea și durerea resimțită, culminând cu dorința de a vedea persoana respectivă suferind.