I. Ascultă-ți inima și vezi ce-ți spune
În fine acum, ascultă-mă pe mine
Eu te-am ascultat, te-am și respectat
Și cu toate astea, tot m-a afectat.
Plecarea ta, atât de departe-n noapte
Și încerc să las amintirile noastre în spate
Cu mult în urmă, să nu le mai găsesc
Și la tine, să nu mă mai gândesc.
Mi-a ajuns ce-a fost, nu mai am chef de nimic
Mi-a ajuns acum, cât de mult am suferit
Vreau să te uit, dar nu cred că pot
Și am inima distrusă, mi s-a dus tot.
Mi s-a dus viața, odată cu plecarea ta
Chiar era nevoie de asta? Sincer nu trebuia
Nu pot uita, amintirile îmi fac rău
Hai ieși odată, din sufletul meu.
II. Îmi ceri să plec, apoi vrei să mă întorc
Hotărăște-te odată, că nu te mai suport
E ca un chin, da sigur o să-mi treacă
Și decât să-ți faci rău, mai bine pleacă.
Aș mai sta, dar timpul nu m-așteaptă
Așa că nu te mai ruga, fă-ți curaj și pleacă
Ia-ți și amintirile, că mie-mi fac rău
Aș vrea să te scot, din sufletul meu.
Dar nu cred că pot, și-mi vin acum în minte
Clipele frumoase, când erai doar tu cu mine
Sincer nu mai pot minți, spunând că mi-e bine
Vreau să te întorci, ca să fiu iarăși bine.
Am încercat să zâmbesc, dar n-am reușit
Probabil e din vina ta, și la cât am suferit
Încerc să trec peste, dar nu e ușor
Că-mi amintesc ce ne spuneam, așa încetișor
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și confuzia resimțite în urma unei despărțiri. Naratorul oscilează între dorința de a uita și incapacitatea de a renunța la amintirile frumoase, fiind copleșit de suferință și regret.