Descent – Noi

I. O nouă zi, o pată de culoare,
Încă o zi în care rana încă doare,
Rana ce ai lăsat-o atunci când ai plecat,
Când mi-ai zis adio, pa, s-a terminat.
Îmi e dor de tine, îmi e dor de noi,
De clipele frumoase petrecute-n doi,
Aș vrea să pot să dau timpul înapoi,
Să fim iar împreună, să fim iar amândoi.
Îmi aduc aminte atunci, când ne-am promis,
O dragoste frumoasă, o dragoste de vis,
Când mă țineai de mână, spunând că mă iubești,
Că eu sunt viața ta, că fără mine nu trăiești.
Tot ce vreau acum, e doar o îmbrățișare,
Să-mi astupe rana, care încă doare,
Tot ce vreau, e să te văd la față,
Chiar dacă știu că e pentru ultima dată.
Nu, nu-ți cer să ne împăcăm, căci știu că mă refuzi,
Și nu-ți cer să arăți, chiar dacă știu că ascunzi,
Nu-ți cer nimic, am cerut prea mult,
N-am știut să mă opresc și acum te-am pierdut.
Îmi pare rău, iubito, încep să realizez,
Că n-am știut să dăruiesc sau să apreciez,
Acum mă pierd în versuri, ca să mă resemnez,
Am să te las în pace, n-am să te mai stresez.

II. Am înțeles acum, că tu m-ai uitat,
Eu am rămas în urmă, cu tot ce s-a-ntâmplat,
Poate mi-a fost greu, sau poate nu am vrut,
Să mă împac cu gândul că te-am pierdut.
Ai renunțat la mine, voi renunța la noi,
La tot ce ne-a legat, la ce-am vrut amândoi,
Voi încerca să las tot trecutu-n urmă,
Și nu voi regreta când vei fi cu el de mână.
Voi ține fruntea sus, indiferent de rană,
Și voi înceta să cred că trăiesc o dramă,
În dragoste zâmbești, după care suferi,
Dar viața e frumoasă, nu trebuie să te superi.
Am să te las acum, am să-mi văd de viață,
Cum voi trece peste, n-are importanță,
Poate într-o zi, voi putea uita,
Că te-am avut alături și că ai fost a mea.