Luna, luna,
Vargoluna,
Tu ești mândră și frumoasă,
Tu ești a nopții crăiasă.
Tu cal ai,
Dar frâu nu ai,
Na-ți ție brâul meu
Și fă frâu calului tău,
Să mergi după ursitul meu.
De-a fi de-aici din sat,
De-a fi din celălalt sat,
De-a fi dintr-al treilea sat,
Sau dintr-al nouălea sat,
Nu-i da stare
Și-alinare!
El să nu poată dormi,
Să nu poată odihni,
Pân’ la mine n-a veni.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința intensă de a atrage ursitul, invocând luna și folosind un ritual magic pentru a-l face să nu aibă liniște până nu vine la persoana care cântă.
