Deodatus – Primul Cuvânt, Mama

Mama, e primul cuvânt pe care l-ai rostit!
Un cuvânt simplu pe care l-ai și simțit.
Atâta suflet nu se găsește în nicio ființă!
Nu ai măsură în a cântări a ei conștiință.
O conștiință rară și ușoară ce se aseamănă precum un fulg de pană.
O conștiință unică și grea precum o stană
Ce nu duce lipsă de simțuri, ea nu cunoaște vamă.
Îmbrățișările ei îți țin de cald mai ceva ca o blană.
Iubirea ei nemărginită e clar nu are hotare,
Înzestrată cu multă răbdare, indiferent de stare, indiferent de a ta purtare, fără pic de ezitare.
Mama, mama te va iubi mereu, mereu la ea în inimă ești acasă!
Te așteaptă cu sufletul la gură și cu dorul ce-o apasă.
Fie că te așteaptă cu mâncare pe masă delicioasă și bine aleasă.
Fie că nu are de nici unele și sau îmbrăcată în zdrențe,
Nu te lasă înșelat(ă) de simplele aparențe!
Căci în sufletul ei șade și crește cu noblețe! Cu noblețe, căci, un singur lucru e maxim important!
Elegant ca un diamant, mai galantă ca viața.
Mai vâscoasă ca mierea, mai dulce ca dulceața!
Stă Mama în pragul inimii sale!
Așteptând și numărând fiecare secundă rămasă.
Așteptând ca tu să mai treci și pe acasă.
Acasă în inima ei, așa am ales la final să fie cu subînțeles.
Căci până la urmă cuvântul Mama, are un singur înțeles.