Lume, carieră de piatră seacă și opacă…
O inimă fără iubire, e o inimă cardiacă!
Lume, lume dragă, ce te schimbă?
Ce te face, să te-nfurii sub limbă?
Nu avem loc toți, aici așa ca frații!?
De ce, în inimi trebuie să avem palpitații?
De ce, aruncăm cu pietre grele și reci?
Inimă de șoarece și cu păcatele-n beci!
Cum ai venit așa o să pleci. Neînsotit!
Nici stelele, nici Luna, nu vor fi la infinit!
Și Soarele împăratul luminii are un sfârșit!
Dumnezeu, doar El e atot-infinit și etern!
Viața doar Lui Dumnezeu îi este subaltern
Mulțumesc Lui Dumnezeu în mod solemn.
Că mi-a dat cuvinte de folos aici să aștern
Picioarele tale într-o zi or să se usuce,
Căci noi pe Iisus Îl ținem încă pe Cruce!
Pământul cu noi sătul să se mai spurce,
Ajunge, ajunge, strigă el. Nu mai pot duce!
Și viața și moarte amestecată nu e dulce.
Sângele Lui Iisus pe Cruce încă se scurge!
Neamule nu-ți ajunge? Cu ce te unge?
Nu vezi păcatul, cum te suge?
Cum de bunătate te mulge!
Cum în prăpastia morții te împinge!
Dar oare nu ești și tu complice?
De ce, lași răul să te despice?
Mai stai și mai rumegă că-i păcat,
Chiar cu Creatorul, să nu fii împăcat!
Ieși din robia falsului împărat!!!
Nu ești încătușat! Deci pleacă!
Întoarce-te înapoi la Cel ce te așteaptă!
La Cel bland ce-ți spune în șoaptă.
Să te ferești de judecata înfricoșată!
La Cel ce iartă și are răbdare.
La Iisus ce a murit pentru a ta răscumpărare!!!
A călcat moartea în picioare pe cap.
Spune-mi tu la rangul lui de Împărat!
Cine s-ar fi sacrificat? cine ți-ar fi dat?
Milostenia Lui cu capul plecat,
Cine te-ar fi rugat, să primești mântuire.
Să nu te judece, să nu-ți dea ispășire!
Oricât ai greșit, învață și nu mai face!
Căiește-te și trăiește în pace!
Curaj și mărturisește tot răul făcut!
Ca Dumnezeu să-ți dea un nou început.
Dar dacă nu vrei, din răutate pură!
Dacă te aliezi cu cel cu pielea de zgură!
Verdictul chiar tu îl ții în gură.
Ai grijă de tine tu vei fi acuzator!
A faptelor tale ce-ți vor fi procuror!
Căci tot ele îți vor fi și judecător!
Ai grijă în viață ce avocat dorești?!
Căci dincolo nu mai ai banii lumești.
Nu vei avea pe cine să nădăjduiești.
Iar vameșii negustorii de suflete,
Nu vor ține cont atunci de regrete.
Sufletul tău va fi plata închisorii.
Vei face parte din ținutul terorii!
Trezește-te timp ai, ia și gândește!
Căci moartea vine mereu fără veste.
Păcatele pot fi plătite și-n rate!
Strop cu strop cu lacrimi sărate.
Nu lăsa verdictul să vină din păcate,
Care îți va fi pe veci și pe eternitate!
Sensul versurilor
Piesa este un apel la trezire spirituală, îndemnând la pocăință și mărturisirea păcatelor pentru a primi iertare și mântuire. Subliniază importanța alegerilor făcute în viață și consecințele eterne ale acestora.