Deodatus – Crezi Ce Vrei

Proverb înțelept, după faptă și răsplată!
Toți vom fi judecați drept o singură dată,
Căci există în lume Cel ce are acest drept
Cel ce pentru noi, Și-a jertfit inima din piept
Cel ce iubește cu adevărat de-aceea iartă,
Cel ce înțelege omului și grija lui o poartă
Cel ce dorește viață omului să împartă
Cel ce vrea moartea de om s-o despartă
Să fie viață bună cât ie ziua de lungă
Unde lumina Lui întunericul îl alungă
Cel ce cu iubire sinceră vrea să ne ungă
Unde nu ie loc în preajma Sfintei Treimi
De suferință de tristețe de râuri de lacrimi
Sub aripa Lor caldă și mult primitoare,
Cu dragostea Lor, cu grai de privighetoare
Cu sinceritate integră, fără intenții ascunse
Pentru noi toți, înși lasă ușile larg deschise
Cu brațele întinse ne-așteaptă zi și noapte
Mai că se aude câteodată în șoapte
Când răul pe ape seci tinde să te poarte,
Stai liniștit, ca stejarul tânăr de neclintit
Eu pe voi toți din Duh Sfânt, v-am zidit
Aveți în voi chiar tot ce-i bun și necesar
Nu trebuie să trăiți din legea lui Cezar.
Vai de noi când forțele de trup dispar
Când pași vor fi grei lenți și confuzi,
Când păcatele tale, vei putea să le auzi,
Când timp nu va mai fi nici ca să te scuzi
Vai, vai când inima va vrea să se oprească
Când ochii și ei vor dori să se odihnească
Când sufletul va refuza să iasă din trup
Văzând el, cum este așteptat in abis de lup
Dar fericit cel blând în vorbă și faptă,
Cel ce simte ca a lui bucată să o împartă,
Cel ce iartă căci știe că și el greșește,
Cel pașnic, făcător de pace se numește,
Căci el ie liniștit chiar și în pragul morții,
Viu fiind nu-i speriat de ziua judecății.