Mi-a spus: ce vină am?
De ce trebuie să plătesc eu pentru trecutul tău?
Mi-a spus: ce vină am?
I-am spus doar că îmi pare rău.
Ce vină am?
Că am devenit așa de rău?
Ce vină am?
Că plătești tu pentru trecutul meu?
Ce vină am?
Ce vină am?
Ce vină am?
Ce vină am?
Ce vină am?
Ce vină am?
Ce vină am?
Hau, Denis Alexandru, dacă tre’ să mă prezint
Putea să sune altfel, da’ am ales să sune cum simt
Cățelușa asta arde, mă imploră s-o alint
Vrea s-audă c-o iubesc, da’ eu nu mai pot s-o mint
Stau noaptea pe stradă și desfac un Bergenbier
O invit s-o f*t sălbatic, n-o invit la niciun film
Am dormit și-n studio, n-am simțit nici că e frig
Știi că n-o să-ți iau flori decât pentru cimitir, baby.
Mă delectez c-o prăjitură, ceva de citit în cafenea
Știi că nu trece-o secundă fără să mai aflu ceva
În secunda asta sigur hoinăresc pe undeva
E trist că gagică-tu ascultă muzica mea
Nu port nicio șapcă, că freza îmi stă beton
Nu mai da mesaj, fă, dacă vezi că nu sunt on
Huligan de stradă, uneori mă preschimb în demon
Și ador să o ard așa, desenează-mă-n creion.
Tipic mie, un picior pe zid și unu’ jos
Nu-mi pasă cum arăt, că eu știu că sunt frumos
Să vorbească despre mine doar cei ce mă cunosc
Că pe ceilalți fraieri nu aș vrea să-i iau de-acum la roast.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de vinovăție și regret față de trecut și impactul acestuia asupra relațiilor. Artistul își asumă o imagine de huligan, dar recunoaște și vulnerabilitatea emoțională.