Ai țigane pălărie
Dai și-o sută, dai și-o mie
N-am ce-ți face
Știu că-ți place
Să te porți la patru ace
Ai căruța și doi cai
Dar pe mine nu mă ai.
Ai țigane pălărie
Dai și-o sută, dai și-o mie
N-am ce-ți face
Știu că-ți place
Să te porți la patru ace
Ai căruța și doi cai
Dar pe mine nu mă ai.
Șase cai frumoși să ai
Și-o calească să îmi dai
Și țigan de te numești
Să mă plimbi prin București.
Șase cai frumoși să ai
Și-o calească să îmi dai
Și țigan de te numești
Să mă plimbi prin București.
Gâdilă-mă tu nițel
Pe la gât cu-n colier
Ești țigan și ești altfel
Pune-mi pe deget inel
Inima va spune da
Și atunci voi fi a ta.
Gâdilă-mă tu nițel
Pe la gât cu-n colier
Ești țigan și ești altfel
Pune-mi pe deget inel
Inima va spune da
Și atunci voi fi a ta.
Șase cai frumoși să ai
Și-o calească să îmi dai
Și țigan de te numești
Să mă plimbi prin București.
Șase cai frumoși să ai
Și-o calească să îmi dai
Și țigan de te numești
Să mă plimbi prin București
Sensul versurilor
O femeie este curtată de un țigan bogat și își dorește plimbări romantice prin București într-o caleașcă trasă de șase cai. Ea își dorește dovezi materiale ale afecțiunii lui, sugerând că inima ei poate fi câștigată cu gesturi generoase.
